Atașamentul de o anumită formă. Nu vedem că acel ceva există deja în viața noastră doar că sub o  altă formă. Noi rămânem agățați de forma aia veche. De aici vine suferința. Dacă am observa forma nouă și am înțelege rolul acesteia în raport cu forma veche atunci atașamentul ar scădea, percepția noastră s-ar schimba, implicit suferința ar scădea.

De ce oamenii duc în spinare ani si ani de zile de supărări și regrete? Amărăciune și frică? De ce opun rezistență și nu privesc în interiorul lor sau în exteriorul lor ca să depășească o situație? Sunt ei conștienți de efectele acestei abordări?

Nu este ușor, categoric! Ține doar de tine ca persoană să îți dorești foarte mult să vezi complet, pe toate laturile, să vezi 360 de grade.
Este chiar dificil, aproape imposibil la început. Dar dacă ai determinarea, în fiecare zi în fiecare moment orice se întâmplă în fiecare situație să cauți care sunt avantajele și dezavantajele pentru tine, cum îți servește și îți deservește, cum te urcă și cum te coboară, cum te ajută și te încurcă, dacă continui să faci asta cu fiecare moment de emoție puternic pozitivă sau negativă, îți va deveni automatism la fel cum respiri sau fumezi sau mănânci sau conduci.
Știu comparația este ciudată, dar vreau să înțelegi că asta este firea umană și animală – emoția. Diferența dintre oameni și animale este că avem rațiune, creier cu care putem vedea 360 de grade. Da și animalele au emoții și sunt poate cele mai sincere ființe, ele își arată tristețea, dezamăgirea și neplăcerea. Sunt animale care își ascund durerea pentru supraviețuire, în timp ce omul se lasă copleșit de durere până la distrugere. Dar omul are posibilitatea și răspunderea să își rezolve emoțiile pentru ca să treacă la urmatorul nivel de conștientizare, la următorul nivel de cunoaștere.
Dacă ar fi atât de simplu de ce ar mai trăi omul o viață întreagă o supărare, un regret, o pierdere, o dezamăgire? M-am tot întrebat asta. Simplu aș zice acum. Pentru că atunci când ești complet implicat nu vezi de ochi. Dacă ar fi să vezi la altcineva exact situația ta ai știi sa fii foarte obiectiv și să soluționezi rapid, dar pentru tine pur și simplu nu poți și nici nu știi sau efectiv nu ai energie. Si în al doilea rând, vine orgoliul, acest mare și puternic orgoliu, acel eu așa ceva ..nu! care nu te lasă să accepți că și tu poți trăi asta, că și ție ți se poate întâmpla, că și tu poți să pierzi și tot din cauza acestui orgoliu, nu vezi că deși ai pierdut ai câștigat altceva, sau /și defapt ce crezi că ai pierdut ai și în continuare doar că întro altă formă. Dar efectiv nu vezi asta. Nu simți. Nu poți să vezi și nici să simți. La prima vedere spui că este complet imposibil. Nu exista! Da este greu, sunt de accord. Dar dacă tu nu iți apreciezi viața ta și dacă tu nu îți trăiești viața ta în armonie, bucurie și echilibru, atunci cine să îți trăiascaă viața ta în locul tău? Am spus echilibru și armonie – asta înseamnă că ești mulțumit și dacă plouă și dacă nu plouă, și dacă este senin afară și însorit și dacă este mohorât și înnorat. Țoți cei pe care îi admiri că au reușit,  au învățat să accepte atât plusul cât și minusul în viață. Doar așa treci la următorul nivel cu alte vieți de rezervă. Ca la jocuri. Viețile de rezervă sunt momentele chiar și de extremă (+ sau -) pe care le-ai echilibrat în sinea ta și corpul tău s-a ușurat, s-a eliberat de povara acelei emoții negative sau pozitive deopotrivă.

Observi că am vorbit mai mult despre emoții negative. De ce? Pentru că suntem obișnuiți să ne îmbolnăvim de supărări, de pierderi, de vină, de rușine, etc.. Nu ne îmbolnăvim când suntem îndrăgostiți, sau când zburăm de bucuria unui castig, unei reușite, unui examen foarte bine trecut.. cel puțin așa credem la prima vedere. Atunci când ne merge grozav de bine, facem, dregem cel mai bine, suntem cei mai buni, suntem cei mai tari, fantastici, cel putin așa simtim, până când se întamplă situații.. Deși noi oricum nu corelăm. Ce legatură are că un neatent mi-a zgâriat mașina în parcare și că, colega s-a răstit la mine că nu îi înțeleg argumentele și situația personală, când eu astăzi am încheiat o colaborare grozavă pentru următorii 2 ani și că în sfârșit am terminat de negociat foarte bine pentru apartamentul nou? Așa-i? Absolut nicio legatură. Și totusi..!

Atunci când suntem pe unul dintre talerele balanței, celălalt taler ne vine în ajutor astfel încât balanța să rămână în balanță. Asta este o lege universală! Nici vorbă să acceptăm așa ceva și ce prostie mai este și asta?! Un lucru îți mărturisesc cu certitudine: că vrei să crezi sau nu, că vrei să înțelegi sau nu, energia există, balanța oricum se pune în balanță atunci când se înclină fie întro parte fie în cealaltă parte. Să ții minte asta. Deși mergi la somn, corpul tău este viu, organele îti funcționează, energia celulară este la nivel maxim pentru refacere și restructurare pentru ca atunci când ești treaz să poți funcționa optim. Nu poți pune mâna pe aceste procese, la fel cum nu poți pune mâna pe intuiția ta care de multe ori îți șoptește una alta și tu alegi sau nu să o asculți, ea de aia există în tine, corpul tău lucrează în tine, vrei sau nu vrei, știi sau nu știi. La fel și cu situațiile care ni se întâmplă și care se petrec în jurul nostru. Este hotărârea ta și alegerea ta să îți echilibrezi propia ta balanță, să vezi și plus și minus simultan în corelare cu valorile tale, să onorezi că trăiești, că respiri, că te miști, să onorezi pe cei din jurul tău cu ceea ce știi cel mai bine și cel mai frumos să faci și să treci la next level.

Pe curând.