Dacă organismul ne atenționează printr-un necaz înseamnă că acel necaz este un mesaj important pentru noi. Să învățăm să înțelegem corpul, să decodăm ceea ce ne transmite, să aplicăm “sfaturile sale ghidate” înseamnă sănătate.
Cel mai bun prieten al omului este chiar corpul propriu. El ne susține în tot ceea ce facem, pe el îl uzăm cel mai mult și este onest cu noi atunci când atitudinea noastră este nesănătoasă. Atunci când el cedează, se oprește tot.
Ajutorul adevărat și-l dă omul singur. Alții nu pot face asta pentru el și nici nu le este permis. Desigur avem nevoie de ajutorul medicului și suntem ajutați, dar ajutorul acesta este tot un drum de parcurs de fiecare în parte în propria sa companie prima dată. Medicamentația își atinge efectul maxim dacă și tu lucrezi cu tine însuți. Dacă gândurile tale sunt tulburi, medicamentul devine doar un reziduu în corp. Corpul meu își dorește ca eu să nu acumulez în mine stresurile altora și să mă eliberez de propriile mele stresuri. Când mă eliberez de propriile mele stresuri atunci și medicamentația devine pe deplin eficientă. Când mă eliberez de propriile mele stresuri atunci corpul meu se vindecă.
Omul încetează să mai raționeze, nu își dă seama de faptele sale fiindcă mintea lui este blocată de stres. Stresul este ca și necazul resimțit în corp. Îți transmite un mesaj pe care tu alegi dacă îl asculți sau nu. Eliberează-te de stres, învață ceea ce ai de învățat.
Omul însuși atrage boala. Aceasta este doar efectul. Cauza a fost gândul sau fapta negativă.
Orice lucru de care se izbește omul în viață îi este necesar la ceva.
Cu cât se acumulează mai multe stresuri cu atât mai gravă este boala.
Omul nu are voie să se oprească pentru că stagnarea înseamnă încetarea evoluției.
Tuturor formelor vizibile le corespunde contrariul invizibil. Întregul este unitatea a două contrarii.
Tot ceea ce am făcut în trecut influențează prezentul și viitorul.
Toate situațiile au rostul lor.
Toate frământările lumii sentimentale și fizice pot fi corectate prin rațiune. Primordial este gândul. Totul începe de la gând. Cuvântul consolidează gândul.
Pentru ca vindecarea să fie stabilă, se schimbă modul de gândire și modul de raportare în general.
Liniște sufletească înseamnă sănătate.
Frica atrage frică. O dată ce frica pătrunde omul, acesta atrage situațiile care vor provoca și confirma frica.
Starea corpului uman, a sănătății lui, reflectă filozofia vieții omului.
Viața este o conitnuă mișcare. Azi nu mai este ieri. Și chiar dacă ziua de ieri a dispărut pentru totdeauna în trecut, ea a lăsat urme în ziua de azi. Astfel, ziua de ieri nu dispare pentru totdeauna și întotdeauna ne urmărește. Dacă urmele lăsate sunt bune atunci, recunoștiință! Dacă urmele lăsate sunt mai puțin bune, atunci omul are nevoie să-și echilibreze emoțiile. Astăzi este prezentul de ieri și mâine este prezentul de astăzi. Defapt, un prezent continuu. Iată, timpul chiar este relativ.
Făcând bine altuia nu trebuie să îți faci rău ție.
Organismul este un tot unitar, iar prezența bolii este un indiciu că echilibrul este încălcat. Apariția următoarei boli este doar o chestiune de timp.
Distrugerea voinței înseamnă distrugerea vieții.
Viața este un torent de energie, este o sinusoidă, plus alternează cu minus, bine alternează cu rău.
Frica permanentă împiedică vederea binelui.
[..]nemulțumirea manifestată este tocmai acel stres pe care este necesar să îl eliberați.
Fiecare om are dreptul să fie așa cum este dar fiecare este creatorul propriei sănătăți. Bolile depind de natura stresului.
Se spune am “o piatră pe inimă” atunci când ne apasă un stres. Dacă nu este eliberat, stresul crește tot mai mult în corp.
Fiecare stres este o lecție de învățat.
[Va fi continuat]