Doar corpul îmbătrânește. Trăirile rămân vii. Nu toate. Acelea în care tu, omule drag, ai fost complet prezent. Și ceea ce ai uitat și totuși ți-ai reamintit de atâtea ori, îți vei reaminti de parcă a fost ieri. Și amintirile și trăirile și dorințele. Unele, nu toate. Unele pălesc.
Dacă zi de zi îți repeți aceeași poveste, îți parcurgi în minte același dialog, nu faci decât să trăiești și să retrăiești același lucru de n ori. Poate că faci asta fiindcă este ceva ce îți place mult sau este ceva ce nu îți dă liniște și încă te tulbură, fie este ceva foarte plăcut, fie este ceva foarte neplăcut. Însă astfel riști să vezi doar o latură a situației, te consumă și parcă rulează fără tine, devine o suferință care ori te chinuie ori te fură din prezentul tău într-un prezent aparte din mintea ta. Pe moment pierzi contactul cu viața ta prezentă, aici, acum.
Cât timp rămâi agățat în acel eveniment, parcurgi și reparcurgi același drum. Timpul trece oricum și tu tot agățat rămâi, ești pe același drum. Cum ar fi dacă nu ai mai rămâne agățat, dacă te-ai așeza și ai începe să gândești plusurile și minusurile fiecărui plus și minus de care ești așa de agățat? Nu, nu este nebunie!
Cum ar fi dacă te-ai elibera de aceeași poveste și de același dialog repetat în mintea ta?
Și cum ar fi să te simți în sfârșit echilibrat și parcă în sfârșit dezbrăcat de toate hainele grele purtate de până acum?
Este ceea ce doar tu poți face pentru viața ta, nimeni altcineva, doar tu fiindcă viața ta este doar a ta! Doar dă-ți voie să crezi că se poate, dă-ți voie să crezi în tine cu curaj și cu voință, fiindcă reușești, fiindcă acesta nu este un simplu text motivațional, este o invitație să te reconectezi cu tine, să faci ordine, să te re-echilibrezi, să fii tu însuți. Există o singură condiție: să vrei cu adevărat!                                    ☯