Idealurile sociale preluate îți pot reduce claritatea de a vedea ce te animă cu adevărat profund.
Deziderat – conform DEX: “Ceea ce ar fi de dorit să se întâmple, să se realizeze; cerință, dorință”. Prin urmare, ‘deziderat social’ înseamnă ceea este ideal sau perfect pentru societate: pace, dreptate, egalitate, respect, șanse egale, prosperitate, etc. Astfel se conturează situația sau ființa umană perfectă.
Deși omul poate tinde înspre aceste aspecte, la nivel individual însă, acestea sunt privite într-un ansamblu, care cuprinde întreaga lume, ca o descriere a pulsului lumii în care trăiește. Ca să poată face parte din lume prin natura ființei umane, înainte de toate va avea propriile sale aspecte spre care va tinde neîncetat, continuu și necondiționat, conștient sau inconștient, care și acestea sunt privite într-un ansamblu, dar în loc să cuprindă întreaga lume, va cuprinde în prim plan întreaga sa viață din această lume. Viața sa se va reflecta prin aceste aspecte personale care, împlinite pot contribui unui deziderat social specific și implicit unui scop măreț al Vieții cu impact larg propagat în societate. Însă în prim plan rămân aspectele personale. Acele aspecte care dau viață omului, energie, voință și putere. Acestea sunt credința sa interioară. Formează un spațiu de conectare al omului cu el însuși, de descoperire și redescoperire, un loc invizibil și nepalpabil, viu și dinamic cât timp omul se privește pe el și învață să se detașeze și să acționeze cu credință. Este un spațiu din care învață despre el însuși, unde corpul prinde glas dezechilibrat în excese și deficiențe și glas energic și revitalizat atunci când înțelege lucrurile echidistant față de extreme.
Idealurile pot fi ireale, fantezii, iluzii și deziluzii în dorința și căutarea unei stări imposibil de obținut. S-ar putea ca acestea să reprezinte ceea ce oamenii în general speră în mod ideal dar nu pot obține niciodată pe deplin. Când omul își creeză așteptări nerealiste și nerealizabile, se îndreaptă în mod cert spre înfrângere și autodepreciere. Nu înseamnă că cineva, de exemplu, nu poate avea ca și valoare personală ‘dreptatea’ sau ‘egalitatea’, dar atunci se pune întrebarea unde, cum și în ce context. Doar la nivel general nu va fi suficient și nu va avea capacitatea de automotivare, fiincă nu va fi clar îndeajuns ca să se mobilizeze. În timp ce într-un context specific și clar articulatla nivel personal, nu doar că va mobiliza dar va și determina omul să se manifeste concret prin ceea ce face, spune, gândește cu rezultatele aferente. Un aspect personal valoros, important și împlinit la nivel de viziune (cum vede lumea) și misiune (ce are de făcut în lume) poate contribui la realizarea unui ideal social dar nu și invers.
Aspectele importante ale omului, valorile sale, ceea ce percepe cel mai mult că îi lipsește va căuta neîncetat să aibă în prezentul său sub diferite forme. Golurile și lipsurile percepute din viața sa determină ceea ce este împlinitor și valoros. Ceea ce percepe cel mai mult că lipsește este ceea ce percepe ca fiind cel mai important aspect pentru care își va folosi cele mai multe resurse pentru împlinirea acestuia și umplerea golului perceput cel mai mult. Iar când ceva valoros se împlinește, plinul se revarsă împrejur!
Pe curând!