De câte ori spui “eu trebuie să” spui ceea ce ai preluat de la cineva pe care percepi mai important decât tine, superior ție, de la cineva pe care admiri sau percepi ca autoritate față de tine, de la cineva care în percepția ta se află pe o treaptă superioară ție. Și nu neaparat așa și este din punct de vedere social sau ierarhic profesional. De multe ori este doar în propria percepție. ‘Cineva’ poate fi un om, o grup de oameni (cerc de prieteni sau cunoștiințe) sau o entitate. Ca să poți face pe plac acelui ‘cineva’ și ca să îi poți menține interesul față de tine, vei dori să faci și să fii precum acel ‘cineva’ (admirat sau ‘autoritate’), să faci precum face, să fii precum este, să acționezi precum pretinde că acționează, defapt să devii ceea ce admiri. Altfel zis, să imporți un nou fel de a fi indiferent că este sau nu compatibil cu firea ta. Firea ta este definită de structura ta ierarhică de valori și îți definește credințele și obiceiurile tale. Firea ta îți conturează personalitatea. Practic dorești să preiei ceea ce percepi despre acel om și o bună perioadă de timp chiar vei reuși să imiți și să crezi că noul tău mod de a fi este asemănător cu ceea ce admiri. Va funcționa o perioadă. Doar că după un timp, asta îți va crea o dilemă interioară, un conflict interior, fiindcă vei începe să ‘obosești’ și vei simți că parcă nu mai merge și poate fără să îți dai seama câte puțin vei tinde să abandonezi acel nou fel al tău de a fi. Ori dacă nu, vei depune tot mai mult efort că să păstrezi acel nou mod și asta în timp te va uza. Și asta se întâmplă pentru că noul tău fel nu este corelat cu esența ta și ca să poți fi așa cum ți-ai propus ai nevoie de motivație din exterior, de energie din exterior, de impuls din exterior, de ajutor și cineva să te susțină sau să te împingă de la spate constant ca să te țină focusat și pe traiectorie ca să poți merge mai departe cu noul tău fel de a fi.
Atunci când vrei din răsputeri să menții un fel anume de a fi, începi să simți că îți e tot mai greu, te solicită tot mai mult, începi să te enervezi pe tine, devii agresiv tu față de tine, te obosești mai repede, greșești, ratezi și îți creezi resentimente față de tine, poate te urăști. Crezi că nu ești suficient, că nu ești bun și o listă lungă de ‘tu nu..’
Vrei din răsputeri să te menții cu noul tău fel de a fi impus de către tine însuți, ori din admirație față de cineva ori din dorința de a fi admirat. Când ești admirat de către ceilalți vei fi tu perceput superior lor, mai important decât restul și te vei simți dorit. Ei se vor mula după tine și tu devii modelul de urmat. Vei dori să păstrezi admirația lor și această imagine pe care ei o percep despre tine. Lipsa de validare de care ești cuprins, încerci să o rezolvi făcându-te plăcut (corespunzi) sau ținându-te cu dinții de imaginea care îți ascunde stima de sine firavă, toate fricile și coșmarurile de care vrei să scapi.
Această întreagă poveste se reflectă în limbajul tău zilnic “eu trebuie să/se presupune ca eu să/ e nevoie ca eu să”. Doar că ‘trebuie’ și restul variantelor nu ar fi dacă tu ai fi un ‘tu’ cu toată ființa ta și nicidecum un ‘tu’ care imită sau care dorește să fie imitat.
Să fii cine nu ești funcționează un timp, pe urmă ca să menții imaginea preluată sau proiectată te va costa. Cel mai mare preț va fi în sănătatea ta pentru că fiecare conflict interior ridică tensiunea arterială, ‘clocotește’ sângele, uzează sistemul cardiovascular, solicită sistemul nervos, scade imunitatea, somnul devine insuficient, funcțiile metabolice se dereglează, creierul produce stres și adrenalină în corp, fiecare organ va produce în exces sau în deficit astfel încât în ansamblu să se mențină un echilibru în corp. Simplul fapt că un organ produce în exces sau în deficit este o abatere de la valoarea echilibrată al organului, de aceea va produce probleme de sănătate.
Tu cine ești, ești tu sau ești altcineva?