Dacă organismul ne atenționează printr-un necaz înseamnă că acel necaz este un mesaj important pentru noi. Să învățăm să înțelegem corpul, să decodăm ceea ce ne transmite, să aplicăm “sfaturile sale ghidate” înseamnă sănătate.
Cel mai bun prieten al omului este chiar corpul propriu. El ne susține în tot ceea ce facem, pe el îl uzăm cel mai mult și este onest cu noi atunci când atitudinea noastră este nesănătoasă. Atunci când el cedează, se oprește tot.
Ajutorul adevărat și-l dă omul singur. Alții nu pot face asta pentru el și nici nu le este permis. Desigur avem nevoie de ajutorul medicului și suntem ajutați, dar ajutorul acesta este tot un drum de parcurs de fiecare în parte în propria sa companie prima dată. Medicamentația își atinge efectul maxim dacă și tu lucrezi cu tine însuți. Dacă gândurile tale sunt tulburi, medicamentul devine doar un reziduu în corp. Corpul meu își dorește ca eu să nu acumulez în mine stresurile altora și să mă eliberez de propriile mele stresuri. Când mă eliberez de propriile mele stresuri atunci și medicamentația devine pe deplin eficientă. Când mă eliberez de propriile mele stresuri atunci corpul meu se vindecă.
Omul încetează să mai raționeze, nu își dă seama de faptele sale fiindcă mintea lui este blocată de stres. Stresul este ca și necazul resimțit în corp. Îți transmite un mesaj pe care tu alegi dacă îl asculți sau nu. Eliberează-te de stres, învață ceea ce ai de învățat.
Omul însuși atrage boala. Aceasta este doar efectul. Cauza a fost gândul sau fapta negativă.
Orice lucru de care se izbește omul în viață îi este necesar la ceva.
Cu cât se acumulează mai multe stresuri cu atât mai gravă este boala.
Omul nu are voie să se oprească pentru că stagnarea înseamnă încetarea evoluției.
[Va fi continuat]