Emoțiile

Ce sunt emoțiile? Și de ce sunt acestea importante?

Într-o definiție simplă, emoțiile sunt stările mentale fie pozitive (ceva ce percepem că ne place foarte mult, ne oferă plăcere, ceva ce ne dorim destul de mult și la care visăm) fie negative (ceva ce nu ne place, de care vrem să fugim sau să evităm, ceva ce ne provoacă durere, furie, frică).

Emoțiile sunt stări de polarite, de pol pozitiv sau de pol negativ. Suntem fie euforici, foarte fericiți, foarte nerăbdători să se realizeze acel ceva, foarte mândrii și exagerați de ceea ce avem și suntem, ne oferă plăcere, fie suntem triști, depresivi, ne simțim mici, rușinați, neimportanți, fără sens, ne dorim să nu fim văzuți, auziți, să fim invizibili, simțim durere și suferință.
În raport cu ceilalți, atunci când suntem în polul pozitiv tindem să divinizăm pe cineva sau ceva, e ceea ce se spune ‘nu mai aude nu mai vede’ sau când suntem mult în polul negativ atunci urâm și purtăm resentimente, agresivitate, mânie și vină față de cineva sau ceva.

Aceste stări polarizate sunt de intensități diferite de la om la om. Dacă acestea nu sunt echilibrate pot fi parte din viața de zi cu zi, ani de zile. În oricare dintre aceste stări ne-am afla, de plus sau de minus, de durere sau de plăcere, de euforie sau de dispreț, de superiorite sau inferioritate, este cert că vedem numai o latură a situației, latura la care suntem conectați emoțional.

Ori, tot ceea ce este parte din experiența noastră are atât pozitiv cât și negativ.

Cea mai mică unitate a materiei este atomul. Atomul are în componența sa protoni (sarcina pozitivă) și electroni (sarcina negativă). Dacă numărul total de protoni este egal cu cel de electroni atunci atomul este neutru din punct de vedere electric. Dacă oricare dintre protoni și electroni sunt mai mulți, atunci sarcina totală al atomului va fi fie negativă fie pozitivă și se numește ‘ion’.

Emoția provine din termenul latin ’emovere’ care tradus înseamnă a se mișca spre exterior, a (se) agita și care ulterior derivă în termenul francez ‘émotion’. Termenul ‘ion’ arată încărcarea reacției. Este notat ca și un ‘sentiment puternic’ conform dicționarului etimologic în anul 1650.

Ceea ce noi simțim în interiorul nostru ne generează un anumit comportament (reacție). Dacă este ceea ce ne place, percepem că ne aduce plăcere atunci suntem impulsionați către acel ceva/cineva (impuls). Dacă este ceea ce nu ne place, percepem că ne aduce suferință și disconfort, durere atunci evităm instinctiv acel ceva/cineva (instinct). Fugim după plăcere și fugim de durere. În ambele situații rezultă  un comportament specific în exterior generat de o agitație specifică interioară. Căutăm plăcere și evităm durere. Căutăm cât mai multe avantaje și evităm cât mai multe dezavantaje.  Aceasta este natura umană. Când defapt nu observăm că indiferent de directia (d)in care fugim, avem parte de ambele simultan, atât de avantaj cât și de dezavantaj. Revenind la elementul de bază al materiei, atomul, acesta nu are încărcare (ion) dacă sarcinile sunt egale. Percepția noastră este obiectivă (nu suntem nici euforici și nici supărați) când percepem la acel ceva/cineva atât latura pozitivă cât și latura negativă și le conștientizăm în egală măsură. Situația prezentă din viața noastră are atât un aspect pozitiv cât și un aspect negativ, ne servește și ne deservește în egală măsură. Dacă vedem doar una dintre acestea atunci avem emoțiile aferente acelei stări.

Uneori simțim că suntem în control asupra emoțiilor noastre, alteori simțim contrariul, ca și cum acestea ne controlează pe noi.

Sentimentele transcedentale – independente de experiența trăită și percepută cu simțurile noastre – sunt recunoștința, iubirea, inspirația, entuziasmul, prezența și certitudinea. Aceastea apar din percepțiile obiective și echilibrate. Celelalte sentimente sunt emoții polarizate care apar din percepțiile polarizate, subiective, mai mult avantaj decât dezavantaj, respectiv mai mult dezavantaj decât avantaj. Acestea din urmă sunt generate de creierul subcortical care include amigdala, în timp ce percepțiile obiective implică activarea cortexului prefrontal –  zona cerebrală cea mai importantă când vine vorba de funcții cognitive precum raționamentul, planificarea, decizii, limbaj și interacțiunile sociale.
Este uman și firesc să avem atât emoțîi polarizate cât și sentimente transcedentale. Toate împreună sunt importante și ne servesc. Emoțiile polarizate sunt vitale pentru a căuta ceea ce ne dorim și ne este necesar și pentru a evita ceea ce putem percepe ca și pericol pentru siguranța noastră. Acestea au un rol semnificativ, mai ales când suntem în modul de supraviețuire și în situații reale de urgență.

Emoțiile sunt de diferite grade, începând de la extreme, extrem de pozitiv – se percep doar aspectele pozitive și se ignoră orice negativ, aproape de granița de dependență și extrem de negativ – se percep doar aspectele negative și se ignoră orice pozitiv, poate duce la repulsie, ură. Între aceste extreme sunt o multitudine de variații și intensități, de la om la om. Emoțiile sunt generate de percepțiile noastre subiective și uneori radicale.

Cum echilibrăm percepția subiectivă și ce presupune?

Emoțiile, percepțiile subiective pot fi echilibrate și transformate în percepții obiective. Astfel dintr-o gândire subiectivă dobândim o gândire obiectivă, reacțiunea devine acțiune, devenim spontani și autentici, inspirați și connectati cu noi înșine, suntem energici și avem vitalitate, organismul se simte bine și simțim ușurință și fluiditate în corp, acționăm cu integritate în loc să reacționăm cu dezintegritate – atunci când oscilăm de la un pol la altul.

Cu alte cuvinte, atunci când suntem capabili să percepem atât aspectele pozitive, cât și cele negative ale unui individ sau situație, simultan, fără a fi în polul pozitiv – infatuare, euforie, mândrie – sau fără a fi în polul negativ – resentiment, minimizare de sine – atunci înseamnă că ne stăpânim cu adevărat viața.

A deveni conștient de ambele părți ale unui individ sau ale unei situații ajută să aducem emoțiile în echilibru, astfel încât să reacționăm mai puțin precum un animal din sălbăticie care este în continuă supraviețuire și în mod de luptă sau de zbor.

Această capacitate de echilibrare a propriilor noastre percepții se află în noi înșine, în fiecare individ în parte. Fiecare individ are atât trăsături pozitive, cât și negative. Iar atunci când observăm cu atenție pe cineva și îi vedem obiectiv ambele părți, atunci putem funcționa dincolo de a fi impulsiv, de a fi credul sau, sceptic de cinic, putem interacționa cu prezență și implicare. Acest lucru permite renunțarea la frica de a pierde (ceea ce ne dorim foarte mult) sau la frica de a dobândi (de ceea ce ne temem foarte mult) și pur și simplu să fim în momentul prezent, cu certitudine și inspirație.

Autoguvernare din interior spre exterior.

Cortexul prefrontal medial, conține transmițători care calmează impulsurile și instinctele amigdalei, partea mai primitivă și mai reactivă a creierului, regiunea cerebrală de unde se generează emoțiile.
Fiecare individ are un set unic de valori care atunci când sunt respectate și împlinite acționăm în mod congruent, suntem spontani, inspirați, ne creștem stima de sine, viziunea și capacitatea de realizare, pentru că atunci cortexul prefrontal mendial este trezit, alert și în putere să preia controlul. Atunci suntem dinamici și energici.

Cunoașterea ierarhiei de valori și echilibrarea momentelor din viața noastră percepute în plus și în minus, în avantaj versus dezavantaj, este o modalitate de autoguvernanță din interior, de transformare a fricilor, frustrărilor și nemulțumirilor, euforiilor și infatuărilor într-o stare de profundă recunoștiință, iubire, inspirație, entuziasm, prezență și certitudine.

Pe curând!