Când omul nu vede luminița de la capătul tunelului reușește cu greu ca să își stabilească un scop al vieții sale. În timp asta duce la moartea lumii lui interioare și implicit la boli ale corpului fizic și probleme în toate celelalte arii ale vieții. Fiindcă toate celelalte domenii sunt conectate între ele prin elementul comun, omul însuși.

Când omul nu acceptă prezentul și trecutul, începe să judece și se încarcă cu resentimente, nu mai găsește scop și sens în a trăi, pierde șansa de a mai face ceva bun și pierde oportunități. Pierde controlul propriei vieți, viața devine fără sens în percepția lui, o disprețuiește și alege să trăiască mai departe într-o anumită perioadă din trecut.

Viața este oportunitate și continuă provocare în mod constant și egal. Omul are șansa de a-și transforma încercările vieții într-o victorie și triumf interior sau de a-și ceda puterea interioară circumstanțelor. Emoția care se arată a fi suferință încetează să mai afecteze atunci când este echilibrată. Emoția este o încărcare pozitivă sau negativă a stării interioare, în variații de la puțin spre foarte mult. Doar cu întrebările potrivite se poate identifica opusul percepției, indiferent de polul percepției propriu-zise, astfel mintea se liniștește și emoția avută parcă se dizolvă. În percepția omului apare o imagine clară, precisă și sigură. Și corpul se liniștește. Apare o relaxare în corp. Apare energia din interior. Există o legătură strânsă între dispoziția și bunăstarea emoțională a omului și buna funcționare a sistemului său imunitar. Buna dispoziție duce la o stare de bine generală, fizică și mentală și generează o imunitate puternică. Organismul este rezistent și puternic. Starea de bine, dispoziția, energia care se autogenerează din omul înșuși depinde de percepția pozitivă pe care o are despre viață și mediul înconjurător. Dacă percepția devine negativă, se pierde speranța și curajul, rezistența fizică și spirituală, intră în declin, într-o cădere liberă, rezultatul este devastator. Percepția pozitivă generează bunăstare, bună dispoziție și energie din interior spre exterior, se manifestă curajul, speranța, creativitatea, credința, rezultatul este revigorant, plin de viață. Percepția pozitivă nu înseamnă că viața și mediul înconjurător sunt percepute ca fiind numai roz, sau ‘lapte și miere’. Nu! Percepția pozitivă înseamnă că indiferent de circumstanțe și indiferent de ceea ce se întâmplă, omul observă situația efectivă și opusul acesteia simultan și doar așa, omul vede situația în întreg ansamblul ei și are credința că, ceea ce se petrece este acolo pentru ca el să depășească o anumită etapă, ca apoi să treacă la următoarea. Așa evoluează și așa își însușește lecțiile, învățămintele din ea. Orice experiență are un sens și poate avea cel puțin un beneficiu dacă omul își păstrează mintea deschisă și primește cu acceptare acea experiență.

Deznădejdia, pierderea speranței, a credinței duce la pierderea curajului, pierderea scopului, deci la renunțare. Acela care are un ‘de ce’, va suporta orice ‘cum’, a spus Nietzsche. Cât timp există un ‘de ce’, un scop al vieții, există viață indiferent de ‘cum’. Viața înseamnă asumarea responsabilității identificării răspunsului corect la problemele pe care le ridică viața și îndeplinirea sarcinilor cu care ne provoacă existența, a spus Viktor Emil Frankl. Sensul și însemnătatea pe care o dăm vieții poate diferi de la un moment la altul, de la un om la altul. Din acest motiv niciun om nu se poate compara cu un altul, fiecare este unic prin ierarhia proprie a valorilor personale. Și nici omul nu este același în timp. Omul de ieri nu este același cu omul de astăzi care la rândul lui nu este același cu omul de mâine. Situațiile nu sunt aceleași și nici răspunsurile care sunt date acestora. Omul dă vieții lui un sens prin curaj, credință, speranță și acceptare. Viața are sens indiferent de circumstanță.

Salută Viața!

Leave a Reply