Sunt mulți oameni care devin anxioși atunci când programul lor se eliberează de tot du-te-vino-ul de zi cu zi. Dacă i-ar întreba cineva, ar spune că se plictisesc. Sunt mulți oameni care simt nevoia să își ocupe mâinile cu ceva, să asculte ceva, să sune pe cineva atunci când au un moment de așteptare după cineva. A rămâne singur cu el însuși este prea copleșitor, mintea omului devine o autostradă pe care gândurile merg cu viteză mare pe pilot automat. Pentru ca omul să își facă ordine între gânduri, pentru a le interpreta și a le înțelege sensul, presupune să își cunoască propriul sine și să fie curios să descopere propriul sens al vieții în acel moment.
“Sensul vieții este diferit de la un om la altul, de la o zi la alta și de la o oră la alta. Ce contează, așadar, nu este un sens al vieții în general, ci sensul specific al vieții unei persoane într-un moment dat.”, spune Viktor Frankl în cartea sa “Omul în căutarea sensului vieții”. Tot acolo el vorbește despre responsabilitatea și totodată de libertatea pe care fiecare om o are, de a-și găsi vocația și misiunea și amintește că omul nu trebuie să caute un sens abstract al vieții. Omul poate răspunde provocărilor vieții, folosind experiența propriei vieți trăite cu atitudine responsabilă. “Sarcinile pe care le avem de îndeplinit sunt la fel de unice ca oportunitățile de-a o face.”
Omul însuși decide dacă își asumă sau nu responsabilitatea în raport cu viața sa. Este o alegere dificilă dacă nu se cunoaște pe sine, dacă nu este în contact continuu cu sine și dacă nu își cunoaște valorile personale unice sieși. Cu cât un om își împlinește mai mult valoarea cea mai înaltă din ierarhia proprie de valori, cu atât el este mai uman și mai adaptat prezentului său. Valoarea cea mai înaltă poate fi o cauză, poate fi o altă ființă sau orice alt aspect al vieții sale. Valoarea cea mai înaltă este misiunea omului, sensul vieții sale.
Deși mediul lăsă amprente profunde, în ultimă instanță este tot omul cel care decide să acționeze. Este libertatea lui și în același timp responsabilitatea lui de a acționa sau nu, de a folosi resursele care le are la dispoziție sau nu, de a ceda și a se victimiza sau de a încerca tot ceea ce crede că poate face. Poate nu are capacitatea de a schimba lumea, dar are capacitatea de a se schimba pe sine prin atitudinea pe care o are în raport cu lumea. Poate fi o sarcină dificilă și copleșitoare, însă cu ajutor și voință, omul își poate echilibra percepția, ceea ce va duce la o schimbare de atitudine favorabilă sănătății lui. Astfel prin lucrul cu sine descoperă că tot ceea ce inițial a văzut din unghi negativ, poate fi privit și din unghi pozitiv, până când percepe că există un sens, există un rost, există un motiv pentru a trăi acea suferință. Acel rost sau motiv sau sens este plusul care îi echilibrează percepția inițial negativă. “Viața are sens indiferent de condiții”.
Sensul este înțelesul nostru propriu în valorile noastre al unei situații specifice și pentru exact aceeași situație sensul este complet diferit în înțelesul unei alte persoane. Ceea ce se întâmplă este neutru, noi prin cultura, mentalitatea transmisă din generație în generație și din experiența proprie etichetăm în bine sau în rău, în orice caz, mai mult subiectiv. Ca orice altceva și suferinta în sine este lipsită de sens. Sensul este dat de om. Fiecare om va percepe aceeași suferință în diferite nunațe. Sensul poate fi negativ, așa cum este perceput instinctiv și impulsiv, iar comportamentul este ca atare sau este perceput complet, și negativ și pozitiv, în egală măsură, iar comportamentul este obiectiv. Sensul este diferit de la om la om și de la un moment la altul, este unic si specific fiecăruia. Cu cât sensul este mai clar și obiectivele bine definite pentru împlinirea sensului, cu atât corpul răspunde cu energie, motivație interioară, mintea răspunde cu planuri de realizare, corpul suportă și depune efortul necesar pentru împlinirea obiectivelor. Energia și motivația interioară sunt elementele necesare vieții pentru ca omul să se mobilizeze și să-și împlinească sensul. Sensul este doar al unui singur om, fiindcă un alt om va avea un sens diferit. Astfel fiecare își împlinește propiul lui sens cu propria lui înțelegere și experiență.
Punctul de plecare este decizia. Decizia de A VREA să transformi situația curentă și dacă este aproape imposibil, atunci să vrei să faci maxim cât poți cu ceea ce ai la îndemână. Decizia este voința de a întoarce situațiile pe toate părțile, de a vrea să vezi și ceea ce aparent nu se vede, adică să vezi din toate unghiurile, nu doar dintr-unul. Ceea ce nu este aparent vizibil nu înseamnă că nu există. Decizia nu presupune neaparat să știi efectiv ce să faci și cum, dar presupune că vrei să faci și punct. Cum, ce și când sunt detalii pe care le vei afla după ce ești aliniat cu sensul tău, după ce ai decis că ACȚIONEZI. Ești aliniat cu sensul tău în secunda în care se naște decizia ta pentru transformare în mintea ta. Decizia este atitudinea pe care vrei și ești pregătit să o adopți mai departe. Decizia este doar a ta și doar tu o poți lua.
Pe curând!
PS: Fiindcă suntem în luna frumoasă a primăverii, ce poate fi mai frumos și mai motivant decât puterea nemărginită a naturii de a renaște și de a continua ciclurile vieții! Așadar, te las să admiri aceste brândușe frumoase care au înfrumusețat petecul de pământ cu a lor culoare vie și prospețime, din dedesubtul covorului de frunze moarte. Viața (plusul) și moartea (minusul) este o pereche de forme opuse inseparabile. Sensul este înțelepciunea extrasă din coexistența acestor două opuse, astfel că fiecare formă o susține pe cealaltă. Aceasta este armonia vieții!
