Autorul Timothy Gallwey în cartea sa “Jocul interior în tenis” definește Sinele1 și Sinele2 ca două identități ale omului. Identitatea conștientă și identitatea inconștientă. Identitatea conștientă este ansamblul tuturor abilităților și cunoștiințelor (teoretice și practice), experiențe, întreaga cunoaștere pe care un om o dobândește, o șlefuiește în mai bine, mai eficient și mai performant pe parcursul vieții sale. Identitatea sa inconștientă cuprinde inconștientul său, sufletul său, starea de cunoaștere pe care omul o are în anumite situații fără ca să apeleze în mod intenționat la ceea ce a dobândit palpabil pe parcursul vieții sale. Da, am denumit ca ‘stare’ fiindcă cunoașterea aceasta vine de undeva, nu știm de unde și cum. Este când o numim intuiție. Uneori parcă ne temem de această cunoaștere și nu ne încredem în ea, o ignorăm și chiar voit o alungăm din percepția noastră. Aici în această ‘stare’ face parte corpul știe și ascultă-ți corpul. Oamenii mai raționali exclud ceea ce mintea conștientă nu acceptă, prin urmare, ‘de unde știe corpul fizic ceea ce urmează să fac?’. În fapt, de câte ori nu spunem: ‘Am simțit să fac așa. ..Nici eu nu înțeleg de ce … nu are niciun sens .. am zis că nu are cum.. și uite,.. dacă aș fi făcut cum am simțit… acum ar fi fost diferit.. trebuia să fi făcut …așa…. dar era ilogic!..’.
Un copil mic nu are nevoie de un manual de instrucțiuni ca să pornească pe picioarele lui. Din curiozitatea de a explora lumea din jurul lui, pornește în viață. Este o curiozitate sinceră, fără filtre, fără analiză, este un impuls natural și inocent în ființa lui, pe care corpul lui îl ascultă la comanda curiozității inconștiente. Cum ar fi dacă am avea curiozitatea și impulsul unui copil mic de a asculta ceea ce simțim și auzim din lumea noastră interioară? Dacă omul și-ar da această șansă de a asculta și de a încerca să înțeleagă sensul a ceea ce ascultă atunci ar avea încredere în capacitatea sa umană că este mai mult decât ceea ce a dobândit. Ar înțelege că există informație în memoria sa inconștientă care este acolo să îl ajute ca să își găsească direcția și răspunsul pe care îl caută de atâta vreme. Îl ajută să se calmeze și să vadă mai clar lumea din jurul lui. Este un spațiu de cunoaștere fără turbulențe, unde nu avem nimic de dovedit, de câștigat sau de pierdut, este un spațiu în care omul își îndreaptă privirea, atenția și simțurile către el însuși. Este un spațiu unde pătrunzi profund în lumea ta interioară, unde te descoperi și îți reamintești cine ești cu adevărat, îți reîntâlnești forța interioară și fricile pe care le-ai ascuns de tine însuți.
Toți oamenii au această cunoaștere, ne naștem cu ea. Întrebarea este cum o accesăm? Lumea noastră interioară este o resursă pentru a împlini tot ceea ce ne dorim în lumea noastră exterioară. Autorul vorbește despre o stare mentală necesară pentru a obține performanțe maxime și modul cum se poate cultiva această stare în sport, aplicabil în orice alt domeniu al vieții. Modul în care interacționează cele două identități are impact în toate ariile vieții. Aceste două sine sunt adesea în conflict interior, iar modul în care se termină acest conflict determină de obicei performanța cuiva în lumea exterioară. Cu cât cele două sunt în echilibru, cu atât successul va fi iminent. Succesul nu înseamnă doar rezultate obținute într-un anumit domeniu, ci înseamnă și cunoaștere profundă de sine. Nu întotdeauna succesul exterior este miza cea mai mare. Introspecția la un nivel mai profund te va ajuta să trăiești în armonie cu tot ceea ce te înconjoară fără ca starea ta mentală să mai fie în vreun fel condiționată. Conceptul de bază definit de autor este jocul interior al omului care este atât de puternic în determinarea comportamentului încât, uneori, se poate prezice cine va câștiga un meci sau o competiție înainte ca aceasta să înceapă măcar. Jocul conștient al jocului interior determină ascuțirea percepției ‘aici și acum’, crește și schimbă concentrarea și atenția, reduce judecățile și condamnările de sine și ale altora (fie pe terenul de tenis, fie în restul vieții prin observarea repetată a minții care judecă și condamnă), determină învățarea din propriile experiențe, experimentarea conștientă a vieții, schimbarea definițiilor și credințelor adânc înrădăcinate, curiozitatea față de orice, chiar și a celui mai banal lucru, detașarea de imaginea de exterior și dezvoltarea fluxului interior.
Deși scrisă mai demult, informația este cât se poate de actuală și de necesară în prezent. Este genul de carte de nelipsit din nicio bibliotecă, este acea carte pe care vrei să o iei de mai multe ori în mână, fiindcă descoperi un sens nou. Este foarte utilă oricui, de la cei mai lipsiți de putere interioară până la cei mai perfecționiști profesioniști. Dacă încă nu ai citit-o, nu mai aștepta! Dă-ți voie cu curaj și blândețe să te întâlnești, să te descoperi, să te înveți și să te accepți!
Pe curând!
Anita
PS: Rândurile acestea sunt un sumar și propria mea reflecție.